Tipsuri pentru copii și telefoane: ignorarea distragerilor este esențială pentru învățare

În lumea actuală, complexă și asaltată de stimuli, distragerile pot părea naturale. Telefonul e aproape o extensie, social media provoacă dependențe, mailurile întrerup frecvent activitatea curentă. Televizorul e deja banal.

La fel ca adulții, copiii sunt expuși la informații abundente și din ce în ce mai sofisticate iar, deseori, par acaparați de stimuli în totalitate. Când, printre multe alte angajamente, reușești în sfârșit să-ți duci copilul să socializeze cu prietenii, ești deseori dezamăgit să-i vezi cum, deși împreună, fiecare este singur, cu nasul în propriul telefon. Chiar și de la școală te avertizează uneori că în loc să schimbe informație cu profesorul, copilul tău face asta cu telefonul.

Sunt efectele acestor distragerii inofensive sau au prețul lor?

Potrivit unui studiu, realizat pe șoareci și publicat în revista Nature, în procesul de învățare este mai bine să eviți distragerile pentru a procesa mai bine informația.

Studiul arată că șoarecii care au fost învățați, prin antrenamente cu durata de două ore, să evite distragerea au executat sarcini noi mai bine decât ceilalți șoareci, demonstrând o mai bună capacitate de a „învăța cum să învețe”.

O serie alte de studii au arătat, de asemenea, de-a lungul timpului efectele negative asupra copiilor, dacă atunci când învață fac și alte activități concomitente, ca de exemplu postări în rețelele sociale.

Annie Murphy Paul, autoarea bestsellerului „Mintea extinsă”, avertizează că printre aceste efecte se numără: oboseala mentală, performanță redusă, afectarea memoriei de lungă durată, afectarea capacității copilului de a extinde cunoștințele acumulate într-un context la alte contexte.

Cum ajutăm copiii să controleze distragerile?

Nir Eyal, autorul bestsellerului „Indistractable”, consideră că nu ajută la nimic să faci bucăți telefonul sau tableta copilului, mai ales că de multe ori noi am fost cei care le-au cumpărat.

Pentru a învăța cu succes evitarea distragerilor, Nir Eyal propune să vedem lucrurile într-o nouă perspectivă.

Astfel, autorul consideră că activitățile pe care le facem intenționat pentru îndeplinirea unui obiectiv pot fi văzute ca „tracțiune”, în timp ce toate celelalte acțiuni sunt „distrageri” care ne îndepărtează de la obiectiv. În această logică, dacă un copil relaționează cu prietenii pe rețelele sociale timp de o oră, cu acest scop clar definit, se poate considera că nu face nimic nepotrivit. Problema apare însă, când scopul este de a citi lecția, iar acțiunea este întreruptă de verificarea periodică a mesajelor de pe telefon.

De aceea, potrivit metodei lui Nir Eyal, soluția pentru evitarea distragerilor vine prin programarea activităților zilnice. Și da, este atent să păstreze autonomia copilului. Cum reușește? Prin negocierea programului.

Când fetița sa, Jasmine, avea 5 ani își dorea să petreacă timp pe iPad. Cum au gestionat părinții cererea? Întâi, i-au explicat că timpul alocat unei activități va consuma din timpul alocat alteia, precum joaca sau activitățile cu părinții. După ce a interiorizat informația, Jasmine a primit întreg creditul să-și aleagă cât timp are nevoie să consume pentru iPad. V-ați putea teme că a cerut o zi întreagă, dar nu. A cerut 45 de minute.

Uneori lucrurile văzute dintr-o altă perspectivă aduc rezultate noi, care merită încercate.

Referințe:

• Fenton, A.& all, Cognitive control persistently enhances hippocampal information processing, Nature (2021) https://www.nature.com/articles/s41586-021-04070-5
• Eyal, N. (2019), Indistractable, Dallas, BenBella Books
• Paul, A. M. (2022), Mintea extinsă, Publica

Foto: Pexels / Rodnae Productions