Laura Băjenaru este profesoară de științe și examinator pentru Cambridge Assessment International Education. A absolvit Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor (Politehnica București) și are un Masterat în Biofizică și Biotehnologie Celulară (Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila” București).
A finalizat studiile doctorale în 2015, în cadrul Universității Politehnica București. Studiul a presupus dezvoltarea usor sisteme cu eliberare controlată de medicament precum şi posibilele efecte ale acestor la nivel celular. Rezultate științifice rezultate în urmă studiilor doctorale au fost publicate în reviste internaționale cu un impact mare pentru domeniul de expertiză.
Din 2012 predă Chimia în programe A-level și IGCSE în cadrul unor şcoli cu predare în sistem international. Din anul 2015 este examinator pentru Cambridge Assessment International Education.
Principalele informații din interviu:
- Cine înțelege chimia înțelege și modul de funcționare a unei societăți. Absolut orice interacțiuni din societate se pot explica prin legile care funcționează în chimie
- Toate științele sunt vizuale, iar copiii de gimnaziu și liceu au și inteligența vizual-spațială pe care noi nu o folosim în niciun fel. Mulți dintre copii au dezvoltată inteligența vizual – spațială mai mult decât cea verbală
- Predarea prin intermediul întrebărilor stimulează gândirea critică a copiilor. Greșeala este o oportunitate pentru a învăța
- Este absolut necesară predarea trans-disciplinară a științelor
- Experimentele și investigația științifică sunt extrem de eficiente în predarea științelor
Rep: De ce ar studia un elev chimia? Ce orizonturi îi deschide unui copil studiul chimiei?
Laura Băjenaru: Cred că, prin intermediul chimiei, poate înțelege mai bine absolut tot ce se întâmplă în jurul lui. În momentul în care a înțeles chimia, poate să realizeze absolut toate conexiunile posibile, astfel încât să poată să meargă mai departe spre biologie, spre medicină, spre inginerie.
Ne ajută să înțelegem lumea în care trăim. Corpul nostru, corpul viețuitoarelor. Absolut orice interacțiuni din societate se pot explica prin legile care funcționează în chimie. Dacă am înțeles ce înseamnă difuzia, vom înțelege cu siguranță cum funcționează și curentul electric, dar și cum funcționează mare parte din fenomenele sociale. Dacă înțelegem mișcarea browniană din chimie, putem extinde principiul în viața de zi cu zi. Dacă înțelegem că avem legături intermoleculare, înțelegem și cum pot să existe prietenii între oameni, cum pot să existe grupuri sociale.
Rep: Dar cum ați cum ați ajuns la chimie, ce v-a atras spre acest domeniu?
Laura Băjenaru: M-a atras genetica, în clasa a 12-a, mi se părea că e ca un algoritm care lega matematica de biologie. Și apoi m-am gândit că ar trebui să mai fie ceva ca să pot să înțeleg tot. Și atunci mi s-a părut mie că e logic să mă duc spre chimie, să înțeleg chimie. Am dat bacul la chimie, deși eram olimpică la biologie, iar profesoara mea m-a și întrebat de ce îmi complic viața. Atunci i-am spus că trebuie să înțeleg. Ca să pot să merg mai departe trebuie să înțeleg. Și ingineria chimică mi s-a părut că poate să explice și să coreleze matematica, fizica, chimia și biologia.
Rep: Deci, pe scurt, a fost nevoia de a înțelege atât mai bine mecanismele care guvernează lumea în care în care trăim. Cum abordați predarea chimiei pentru a le stârni și elevilor interesul și pentru a le face subiectul nu doar accesibil, ci suficient de interesant încât să sape și mai departe?
Laura Băjenaru: Prin crearea unor modele împreună cu ei și apoi prin întrebare. Nu le dau direct informația. Încerc să-i ajut să o descopere singuri, ghidați de mine. Nu vin cu o prezentare powerpoint și ei să copieze pe tablă. Întotdeauna încep cu o diagramă, cu o întrebare, un termen, și împreună construim toată lecția.
Rep: Unde ați deprins metoda acesta de predare? E mai degrabă atipică pentru școala românească.
Laura Băjenaru: Cu siguranță nu în școala românească. Sistemul l-am dezvoltat singură, dar cu ajutorul sistemului britanic, al curriculumului Cambridge, pentru că m-a provocat și pe mine se găsesc diverse metode de a putea explica anumite aspecte.
Cambridge este sistem care merge in spirală. Practic, construiești în timp ceea ce vrei să obții de la elevi.
Ideea de a preda prin întrebare? La un moment dat am avut un director care încerca să ne apropie de ideea de Growth Mindset, de a-i face pe copii să înțeleagă că o greșeală este o oportunitate de învățare. Și cum poți să greșești dacă nu răspunzând greșit la la întrebări? La o întrebare la care ei răspundeau greșit încercam cumva să întorc acel răspuns, dar nu dându-le direct imediat răspunsul corect, ci descoperind pas cu pas adevărul științific împreună cu ei.
Rep: Iar la sistemul britanic cum ați ajuns?
Laura Băjenaru: O colegă m-a întrebat dacă vreau să predau într-o astfel de școală pentru că aveau nevoie urgent de un profesor de chimie. Eu făceam doctoratul la Politehnică și lucram în cadrul unui proiect din fonduri europene pe sisteme cu eliberare controlată de medicament. A fost o provocare în primul rând pentru că era predare în limba engleză.
Am văzut-o ca pe o provocare și în același timp am continuat să fac cercetare, dar de data asta era cercetare educațională. Am încercat să înțeleg cum funcționează, cum funcționează educația acum, ce înseamnă pedagogie, cum funcționează creierul unui copil la 12 ani și apoi la 13 ani și până la 18 ani. Cum poți să introduci niște noțiuni astfel încât să aibă sens la fiecare nivel?
Și așa am descoperit câteva erori pedagogice pe care noi noi le perpetuăm în sistemul actual. Așa este, de exemplu, introducerea noțiunilor despre straturile de electroni la clasa a 7-a fără să le explicăm copiilor de ce avem niște excepții acolo, și apar anomalii pe care nu le explicăm. Se trece prea ușor, devine ininteligibil, iar ei nu înțeleg.
În comparație, sistemul britanic este foarte simplu, ei lucrează doar până la elementul calciu, despre celelalte elemente discută mai târziu. Practic, în momentul în care mecanismul devine mai complex îi ajutăm să descopere singuri.
E un model de stimulare a gândirii critice. Aici apare abordarea personalizată, pentru că într-adevăr trebuie să-ți cunoști foarte bine copiii din clasă, trebuie să știi cu cine lucrezi, trebuie să știi ce poate fiecare dintre ei. Sunt unii copii care au o memorie fantastică și sunt alții care pot să lege extraordinar de repede noțiuni din matematică, biologie, chimie. Aceștia sunt cei care ajung la niște performanțe extraordinare, cei care reușesc să facă conexiuni între domenii.
Rep: Apropo de conexiunea între domeniile științifice, e o rezistență foarte mare în învățământul românesc public la schimbare în sensul introducerii predării transdisciplinare a științei. Credeți că ar fi o soluție, ar fi mai util pentru elevi ca predarea științelor să să fie mai degrabă trans-disciplinară?
Laura Băjenaru: Până la un nivel ar fi absolut necesară predarea trans-disciplinară. Da, și rezistența există pentru că nu cred că avem cadre didactice pregătite în acest sens, pentru că fiecare a învățat bucățica sa. Am fost învățați în sistemul românesc să avem separat chimie anoganică, chimie organică, un pic de chimie fizică pe la sfârșitul liceului și cam atât.
De exemplu, se predă chimie în clasa a 7-a, dar sunt uneori informații destul de greu de asimilat pentru un copil căruia nu i s-a prezentat până la acel moment comportamentul particulelor la temperaturi diferite, de exemplu.
E foarte greu pentru elevi să asimileze o informație dată fără un support de experimente, fără o bază. Baza de experimentare este esențială ca ei să poată să-și creeze un model. Și pornim în clasa a 7-a cu moli, de exemplu la chimie, pornim la fizică măsurile vectoriale și scalare fără a defini acești termini foarte dificili pentru ei. Folosim cuvinte grele, complicate, parcă din dorința de a-i îndepărta cât mai mult de de conținut.
Rep: Ce trebuie făcut ca predarea științelor să nu mai fie percepută ca o corvoadă de copii?
Laura Băjenaru: Experimente, clar. Ei vor vedea din experimente, pentru că toate științele sunt vizuale, iar copiii de gimnaziu și liceu au și inteligența vizual-spațială pe care noi nu o folosim în niciun fel. Le dăm informația și atât. Nu creăm imagini pentru copii, și automat totul devine foarte greu. O mare parte dintre copii au dezvoltată inteligența vizual – spațială mai mult decât cea verbală și automat apar niște dezechilibre. Unii copii nu pot să facă legătura între un termen complicat pe care l-am livrat la oră și și noțiunea, conceptul respectiv din știință. Prin urmare, experimentele probabil că ar schimba modalitatea de asimilare și ar fi mult mai eficiente.
Și investigațiile științifice ar face asimilarea informațiilor mai ușoară. De exemplu, când facem un experiment, păstrăm o valoare constantă, dar variem alte valori: temperatura, timpul. Avem o variabilă și să avem și o valoare pe care vrem s-o măsurăm. Cu alte cuvinte, ceva similar cu o problemă, transformată ca într-o activitate detectivistică. Astfel putem înțelege mai ușor la matematică, de exemplu, ce înseamnă o funcție.
O investigație înseamnă practic ca elevii să devină mici cercetători care folosesc uneltele la îndemână. Matematica este o unealtă pentru toate celelalte discipline. Prin urmare, de ce să nu facem aceste investigații și de ce acești copii să nu înțeleagă matematica în cadrul unui experiment? Cred că ar fi mult mai util.
Revenind la întrebare: în primul rând trebuie să ne bazăm predarea pe experimente. De asemenea, cred că e nevoie și de schimbarea programei: să ne uităm un pic la sistemele care funcționează și produc oameni de știință capabili să ducă evoluția mai departe.
Deci cred că trebuie schimbată programa astfel încât copiii să înțeleagă de ce învață anumite lucruri.
Și cred că accentul pus în gimnaziu pe doar două materii, evaluarea a doar două materii este una din marile drame ale societății pentru că transformă celelalte materii în cenușărese. Ne ducem spre o zonă de business, pe zona de meditații doar pentru acele examene și evident că nimeni nu beneficiază de urma acestei strategii. Pentru că dacă pregătim elevii doar la două materii vom ajunge la un moment dar să nu mai avem, de exemplu, nici medici bine pregătiți. Toți cei care susțin sistemul acesta la un moment dat vor ajunge în fața unui medic care nu este bine pregătit, pentru că sistemul nu l-a pregătit.
Rep: Care e reacția copiilor care încep să fie implicați în experimente și investigații științifice?
Laura Băjenaru: Am avut un avut un elev care a studiat foarte multă matematică teoretică, fără să fi fost implicat în experimente științifice. Și după ce am început investigațiile și experimentele științifice și a început să transpună informația matematică acumulată, a înțeles mult mai ușor. Iar acum merge spre zona de cercetare științifică, vrea să facă cercetare științifică.
Rep: Există pe piața muncii din România o cerere pentru aceste aptitudini?
Laura Băjenaru: Sunt foarte multe domenii spre care se pot îndrepta copiii care vor să facă cercetare. Industria are nevoie de ingineri capabili care să poată să dezvolte fluxuri tehnologice. Medicina, de asemenea: e nevoie de tot mai mulți specialiști care să poată înțelege bazele mari de date legate de tratamentele medicale, de studii. La fel în economie.
Image by wayhomestudio on Freepik